Care-i chestia cu schimbarea și cu măreția

---

Așa-i că de multe ori, în momentele de cumpănă, ideile unor scriitori care , desigur, nu auziseră niciodată în viața lor de noi, au fost semnificative pentru a ne depăși o frică, și pentru a ne conecta la flacăra din noi?

Despre ce flacăra vorbesc ?

Despre aceea a sufletului tău înțelept, care știe că ești și poți mai mult decât faci și ești char acum în viața ta.

Acea flacără ce chiar dacă uneori pâlpâie doar firav, te conduce prin noaptea îndoielilor, uneori împotriva a ceea ce mintea te îndeamnă să faci( și mai ales să nu faci). Acea flacară ce radiază energia darurilor tale unice.

Poate că pentru unii dintre voi, care simițiți intens flacăra despre care vorbesc, cartea pe care am scris-o, Cartea despre schimbări, , vă va atinge cu 1-2 idei, care pot avea menirea sa vă accelereze într-un mod pozitiv tranziția în care va aflați, fie că este vorba despre schimbări în viața amoroasă, fie că este vorba de schimbări în ale serviciului, afacerii sau schimbări în relația pe care o aveți cu Divinitatea. Fie că ne schimbăm jobul, sau locația, fie că pășim în alt an cu planuri noi, fie că ne căsătorim sau devenim părinți, schimbările sunt o certitudine, însă modul în care noi răspundem, ne adaptăm și schimbăm atitudini, rămâne întotdeauna o alegere absolut personală.

Va îndemn sincer să vă clarificați obiectivele personale, să treceți peste eventualele frici, sau chiar cu ele la braț, să aveți curajul, să vă pregătiți bine, să va informați.... și ghidați de de discernământ și intuițite să vă urmați flacăra interioară, vocea sufletului și să trăiți ceea ce va spune sufletul să trăiți.(doar fiți siguri că nu e vocea egoului și nici cea a emoțiilor, e o mare diferență intre ele).

Cele mai inspirante cuvinte, pentru ceea ce va invit să acceptați ca normalitate în viața vostră, manifestarea măreției voastre, mi se par cele ale scriitoarei americane Mariane Williamson:

‘’ Frica noastră cea mai adâncă nu este aceea de a fi inadecvaţi. Frică noastră cea mai adâncă este că suntem puternici peste măsură. Este lumina din noi, nu întunericul, ceea ce ne înfricoşează mai mult. Ne întâlnim pe noi înşine:

Cine sunt eu că să fiu aşa de strălucitor, superb, talentat şi nemaipomenit ?

De fapt, cine suntem noi să nu fim?

Voi sunteţi copiii lui Dumnezeu. A vă comporta neînsemnat nu ajută umanitatea. Nu este nici o strălucire în a te micşora pe ține însuţi, aşa încât să nu-i faci pe alţi oameni să se simtă în nesiguranţă în prezenţa ta. Noi toţi ne-am născut că să facem gloria lui Dumnezeu din noi, simţită în lume. Această nu este numai în unii dintre noi, ci este în toţi. Prin a ne permite nouă înşine să strălucim, noi, în mod inconştient dăm şi celorlalţi oameni permisiunea de a face acelaşi lucru. Din ce ne eliberăm mai mult de sub puterea propriilor noastre temeri, prezenţa noastră va elibera automat şi pe ceilalţi. ‘’

Va mulțumesc pentru că îmi permiteți să însemn ceva pentru voi.

Maria-Iris Hoeppe